Damavand, iunie 2019
Ca de fiecare data, am gasit o tara uimitoare, oameni calzi, primitori, o viata cu echilibrul, ritmul si ragazul specific, cu increderea si siguranta data de un trecut si un prezent insemnat.
Damavandul, cel mai inalt munte din Iran si cel mai inalt vulcan al asiei, a fost, de aceasta data, cu mai multa zapada decat alte dati, macii cu care eram obisnuiti, abia reusisera sa infloreasca pana la 2800 m altitudine si nu mai erau florile dominante in podoaba vegetala a muntelui.
Cu o vreme excelenta in aclimatizare ne-am bucurat de munte, parcurs, efort si am pregatit, cu incredere si nerabdare, ziua de varf.
Pe 20 iunie, Damavandul a fost cu capul in nori: pana la altitudinea de 5300 m vremea a fost frumoasa, stabila, cu vizibilitate maxima, de acolo spre varf, vant, nebulozitate si, firesc, temperatura scazuta. Asa ca Lucian, Mihai si Ovidiu, care au plecat spre varf la ora 5 AM, s-au bucurat de parcurs (cca. 1300 m diferenta de nivel), peisaje (pana la altitudinea de 5300 m), efort (accentuat catre varf si inapoi, pana la iesirea din nor) si reusita atingerii varfului – 5610 m. Calin s-a menajat pentru ascensiunea pe Sabalan, urmatoarea noastra destinatie in Iran, considerand ca ziua de 23 este cea potrivita pentru o reusita. Echipa a fost de acord cu decizia si planul lui, la sfarsitul zilei de 20 iunie, dupa ce ne-am regrupat in refugiul de la 4200m, bucurandu-ne impreuna de reusita, reantalnire si reluarea drumului catre celalalt varf.