Septembrie 2016, Kilimanjaro – Ruta Machame

Kilimanjaro, septembrie 2016

Ne povesteste Dan Suhani:

“Kilimanjaro este cel mai inalt masiv muntos al Africii – varful Uhuru Peak – fiind si cel mai inalt vulcan din continent, deci parte din cele doua circuite vizate de alpinisti: 7 Summits si 7 Voulcanoes. Echipa cu care am pornit la drum, sub #altitudeexpeditionteam a fost formata din: Ovidiu Popescu (conducatorul grupului), Ileana Andreescu, Lucian Hornoi, eu si Kyle, un prieten american. Traseul expeditiei a fost cel de pe ruta Wisky, avand 40 km lungime si o diferenta de nivel de la 1700 la 5895. Prima zi de traseu a fost inceput in jurul 13, de la poarta Machame, dupa incheierea formalitatilor de intrare in parc (apropo, parcul este inclus in lista monumentelor UNESCO) si a constat in traversarea padurii tropicale.

Prima intalnire cu maretia acestui munte a avut loc dupa circa 3 ore, pe la 2700 m, cand depasind plafonul de nori am reusit sa il vedem spre est. A fost un moment deosebit de emotionant, care ne-a stimulat atat fizic si ne-a pus imaginatia la lucru. Vegetatia luxurianta, cu muschi, liane, plante exotice dar si maimute si alte vietuitoare exotice, a fost numai buna pentru fotografii nostri, Ileana si Lucian sa traga cadre dupa cadre. Seara am ajuns in prima tabara Machame Camp, la 2835 m. Dupa cina, am luat pentru prima data contact cu frigul, iesind din cortul de servit masa imbracat ca peste zi. Instant, am intrat intr-un tremurat continuu, pe care nu l-am putut controla pana nu m-am bagat in sacul de dormit. Lectia a fost foarte buna, caci in continuare am folosit geaca de puf si imbracaminte lunga inclusiv peste zi, caci chiar daca era soare, realizand ca temperaturile sunt totusi scazute.

A doua zi, plecare spre tabara Shira – 3750 m. Vremea excelenta, peisajul schimbat total, cu vegetatie tip moorland (specifica zonelor inalte si terenurilor acide, fiind caracterizata de inaltimea redusa a plantelor). Peste marea de nori lasata in urma se vede un alt con vulcanic superb Mount Meru – 4562 m, aflat in apropiere de localitatea Arusha si Shira Cathedral con de eruptie vulcanica apartinand de Kili. Deja altitudinea incepe sa se simta, aparand usoare dureri de cap. Dupa spusele lui Ovidiu, suntem aclimatizati la aceasta altitudine, atata timp cat coniacul de la cina a mers fara noduri.

Ziua a treia a insemnat un urcus insemnat pana la 4600 m, unde am stat la aclimatizare cateva ore, dupa care am coborat la Barango Camp, undeva pe la 3800 m. Deja vegetatia a devenit specifica desertului alpin, iar frigul se simte din ce in ce mai bine, mai ales in lipsa soarelui, nefiind deranjant atat timp cat folosesti echipamentul corespunzator. Apare nevoia de manusi.

Ziua 4 a insemnat plecarea spre tabara cea mai inalta, Barafu 4673, fara sa vedem soarele decat in partea finala a zilei. Odata trecuti de creasta din vecinatatea taberei ceata a ramas pe versantul stang, peisajul lasandu-ne cu gura cascata inspre partea dreapta unde a aparut alt con vulcanic incredibil de frumos – conul varfului Mawenzi – 4900 m. Este unul din cele trei conuri vulcanice ale eruptiei din Kilimanjaro, alaturi de Shira si Kibo, fiind si cel mai spectaculos dintre toate. Dupa un somn scurt, intrerupt de grupurile care au plecat la ora 12 si 1 dimineata, ne-am pus si noi in miscare in jurul orei 2:18. Din fericire tehnicile de aclimatizare ale lui Ovidiu si-au spus cuvantul, reusind ca printr-un ritm constant sa incepem sa depasim tot ce era in fata noastra. Ritmul nu a fost unul extrem de alert, dar a fost constant si eficient. Astfel, rasaritul ne-a prins aproape de Stella Point 5756 m, punct aflat pe marginea craterului, unde panta accentuata de la urcare se domoleste. De aici pana pe Uhuru, ocolind prin stanga craterul, a mai ramas mai putin de o ora.

La ora 7:27 a.m. in ziua de 11 septembrie 2016, dupa 5 ore si 9 minute am ajuns cu totii sanatosi si bucurosi pe cel mai inalt varf al Africii la aproape 6000 m. Am facut pozele de varf cu steagul Romaniei, al prietenilor de la #321sport si cel al #altitudeexpeditionteam. Presiunea si lipsa de oxigen nu se mai simteau atat de pregnant odata cu incetarea efortului, asa ca am admirat timp de 45 de minute ghetarii permanenti si toata perspectiva marii de nori din care se conturau varfurile de peste 4000 m.

Apoi, am facut cale intoarsa si de la ora 11 a urmat un somn excelent, care chiar daca la 4700 m a fost unul ca in patul de acasa. Dupa amiaza am strans bagajele si am coborat in High Camp la 3950 m. Din nou votca a mers fara noduri, dovedindu-ne apropierea de viata normala. Ultima zi a insemnat despartirea de porteri si ghizi, cantecul traditional de multumire (Kilimanjaro song si Jambo bwana) coborarea continua pana la iesirea din parc, completarea documentelor si obtinerea diplomelor de varf. Apoi la hotel, bineinteles sarbatorim cu bere Kilimanjaro. Dupa o zi de odihna ……. urmeaya Safari in vulcanul #Ngorongoro si parcul national #Serengeti – alte doua minuni ale Africii aflate pe lista monumentelor UNESCO.”