Decembrie 2019: Un vulcan de granite – Nevado San Francisco

San Francisco, dec. 2019

Vezi pe net: este in desertul Atacama, la granita intre Chile si Argentina, langa drumul ce leaga cele doua tari si trece pe la altitudinea de 4700 m. Poze cu lumina multa, un munte arid langa o trecatoare inalta.

Incec sa te duc acolo, sa transcedem virtualul. Stiu ca e greu. Pentru mine si pentru tine. Sunt a saptea oara acolo si cred, despre mine, ca am capacitatea de a acumula experienta. Stau mai prost cu exprimarea. Aici ma vei ajuta, daca zici ca ai ceva de castigat din asta.

Configuratia Anzilor centrali are, in interior, o regiune de altitudine ridicata, delimitata de un lanț vulcanic la vest si o centura montana la est. Este denumita Altiplano, incepe in Peru, trece prin Bolivia si se termina in nord-vestul Argentinei.

In America de Sud, sau in spaniola in general, termenul pentru regiunea Altiplan-ului Andin este Puna. Cuvantul Puna provine din dialectul Quechua si, se presupune, ajunge sa fie raspandit in tarile andine odata cu cucerirea incasa.

Adiacent zonei argentiniene, numite Puna de Argentina, catre vest, pana la Oceanul Pacific, este Puna de Atacama. Aceasta este cea mai arida zona din lume, precipitațiile fiind de 1,8 l/m.p. la 10 ani.

Ei, aici suntem noi!

La granita dintre Puna de Argentina si Puna de Atacama, Nevado San Francisco fiind in lantul vulcanic care le delimiteaza.

La granita intre terasa inalta, de 4500 m altitudine medie, din Atacama – Chile, si terasa de 3600 m din Puna de Argentina. Adica suntem la Cumpana Apelor, cum se zice la noi si suna spectaculos, in conditiile de aici! (este vorba, evident, de limita bazinelor hidrografice)

La granita intre turcoazul apelor lagunei Verde si albastrul cerului de deasupra vulcanilor.

La granita intre zona, de ariditate extema, chiliana, si smocurile de iarba si inceputul de vegetatie ce poate hrani chiar populatii de guanaco si vicuna, din Argentina.

Oricat de poetic sau, dimpotriva, dispus sa te conformezi net-ului, aici nu poti simti ca esti la granita intre Chile si Argentina. Poate pentru ca vama Chiliana este la 80 de km distanta si cea Argentiniana la 20 de Km, in parte opusa? Pentru ca aici este marcat Paso San Francisco, este indicat Nevado San Francisco, sunt indicatoare catre cele mai apropiate orase: Copiapo, 230 km (in Chile) si Fiambala 200 km (Argentina) si nimic despre faptul ca ar fi granita?

Si, ca tot veni vorba, sa-ti zic ce poa’ sa doara:

• Este sosea, dar sunt zile cand nu trece nici un vehicul din nici un sens. Asa ca da bine-n poze, dar nu te uita la ea ca la un ajutor
• N-ai semnal GSM. Vezi sa-ti fie bine cu ce ai, cu ce stii, cu cine esti.
• N-ai apa decat cea pe care ai adus-o cu tine
• Cele mai apropiate locuri in care poti da de oameni: catre Copiapo: Laguna Verde, la 10 km, refugiul Claudio Lucero, la 16 km
• Unde sunt, cu siguranta, oameni: vama Chiliana, la 80 de km distanta si cea Argentiniana la 20 de Km

Incerc sa va apropii de realitatea simtita: lumina, multa lumina, totul reflecta, totul straluceste, tre’ sa stai numai cu ochelarii pe nas; vant. Frate, cam 10 ore pe zi vant de 40 – 60 Km/h, continuu, cu rafale, si, daca n-ai bafta si-n … restul zilei e la fel! Asta implica nisip in mancare, in nas, sub ochelarii aia de care-ti ziceam ca te apara de lumina puternica. In cort, in sacul de dormit. Asta mai inseamna ca te duci la buda cand poti, nu cand vrei! Ca te duci in ture de aclimatizare si te odihnesti culcat, ca tre’ sa-ti programezi ascensiunile si ziua de varf la ore la care ai sansa sa ai vant minim (pe varf, asta insemnand, in orice caz in jur de 60 km/h). Puna mai inseamna uscaciune, adica, la efort, nu transpiri, ca se evapora inainte sa te ude. Dar te deshidratezi, lin fara suspin, fara sa te prinzi de la ce ai sta in loc sa mergi. Si, respirand in vant, aerul uscat si cu nisip, se usuca nucoasele, apar probleme de respiratie, discomfort, draci, …

A, si mai e o treaba cu perspectivele, cu distantele: in Puna, lipsa vegetatiei, intinderile plane si muntii cu versanti erodati, fara stanci, duce la o alterare a aprecierii distantelor, a inaltimilor, datorata lipsei de repere cunoscute, obisnuite, in peisaj. Nu-ti dai seama de scara, nu te prinzi de distante decat cand incerci sa le parcurgi si ai senzatia ca mergi, in contrasens, pe o banda rulanta. Te cam bantuie principiul olimpismului: important e ca participi; rezultatele, mai tarziu!

In expeditia Atacama 2019, pe 11 decembrie, Altitude Expeditions Team, in componenta: Alin Giura, Marius Purice, Ileana Andreescu si Ovidiu Popescu, a devenit prima echipa din Romania care a urcat, cu succes, pe varful San Francisco la 6016 m.